Masajul reprezinta o metoda de prelucrare mecanica a partilor moi ale corpului: piele, tesut subcutanat, tendoane, ligamente, muschi. Masajul se executa dupa anumite reguli, in functie de efectul dorit: nu-mai asupra unei singure structuri din cele enumerate sau asupra intregului organism.
Masajul are asupra pielii o multitudine de efecte, dintre care cele mai importante sunt: imbunatatirea proprietatilor mecanice ale pielii (elasticitate, in special), activarea circulatiei sangelui in piele si a schimburilor metabolice, deschiderea canalelor glandelor pielii favorizind sudoratia si secretia sebacee, marirea tonusului muschilor superficiali. Prin masaj se produc mobilizarea si metabolizarea grasimilor din hipoderm si tesutul subcutan, contribuind la troficitatea pielii si la mentinerea grosimii acestor straturi in limite normale. Masajul poate fi realizat cu efecte extrem de benefice utilizant si ventuze din silicon.
Masajul are asupra pielii o multitudine de efecte, dintre care cele mai importante sunt: imbunatatirea proprietatilor mecanice ale pielii (elasticitate, in special), activarea circulatiei sangelui in piele si a schimburilor metabolice, deschiderea canalelor glandelor pielii favorizind sudoratia si secretia sebacee, marirea tonusului muschilor superficiali. Prin masaj se produc mobilizarea si metabolizarea grasimilor din hipoderm si tesutul subcutan, contribuind la troficitatea pielii si la mentinerea grosimii acestor straturi in limite normale. Masajul poate fi realizat cu efecte extrem de benefice utilizant si ventuze din silicon.
Masajul se executa dupa cateva reguli simple: in primul rand trebuie adaptat tipul de masaj (felul miscarii) la efectul dorit (superficial, profund, recuperare sau intretinere) si la regiunea anatomica pe care o masam, fiind obligatorie respectarea liniilor de tensiune (tractiune) si a modului in care are loc circulatia sangelui in zona respectiva.
Ca regula generala, miscarile de masaj se fac in lungul liniilor de tensiune, care sunt de obicei de-a lungul musculaturii regiunii respective, mai rar sau niciodata perpendicular pe ele, in sensul circulatiei venoase. O mentiune speciala pentru masajul fetei: datorita muschilor foarte numerosi ce cuprind atat muschi drepti, cat si circulari, miscarile de masaj sunt specifice unor mici portiuni (frunte, obraji, ochi). Cand sunt folosite ventuzele, miscarile pot fi liniare sau circulare, cu mentiunea ca se insista pe punctele energetice.
Tipurile de masaj isi iau denumirea de la miscarile folosite. Acestea sunt: miscari de mangaiere, prin care se apasa pielea cu varful degetelor; miscari de ciupire, in care se prinde pielea pentru un scurt timp intre degetul mare si degetul aratator; miscari de framantare, care consta in prinderea pielii si strangerea intre degetul mare si celelalte degete ca si cum s-ar stoarce un burete; miscari de lovire cu degetele, asemanatoare miscarii de lovire a clapelor unui pian, si miscari de frictiune, efectuate cu degetele mainii. De obicei, se incepe cu miscarile fine de mangaiere si se ajunge, intr-o durata variabila de timp, la miscarile de framantare, iar pentru incheiere se executa miscari de frictionare. Pentru ca masajul sa nu irite pielea se indica utilizarea unui ulei de masaj, in special ulei de migdale dulci.
Datorita actiunii sale asupra pielii si efectelor generale, atat tonice cat si estetice, masajul este indicat la toate virstele, fiind necesar chiar in cazul profesiunilor in care se depune un efort fizic sau chiar cand practicam un sport. Datorita unei game foarte mari de miscari, care supun organismul la un efort perfect dozabil, este indicat sub supraveghere medicala la bolnavi cu afectiuni foarte diverse. Poate ca nu ar fi prea mult sa spunem ca masajul trebuie sa constituie un obicei sau o necesitate Ia fel ca dusul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu