Incaltaminte barbati

N-a trecut mult timp pana sa constate ca si cea mai marunta activitate, cumpararea unui ziar sau a unui pachet de tigari, era serios afectata de acest fapt. indraznetii care au incercat o astfel de experienta (si eu marturisesc ca ma aflu printre acestia) au probat adevarul spusei ca cizmele sunt un mod de comunicare.  Erau douasprezece pietre, dupa numele fiilor lui Israel; erau gravate ca niste peceti, fiecare cu numele uneia din cele douasprezece semintii. Pe pieptar au facut apoi niste lantisoare de aur curat, impletite ca niste snururi. Au facut doua ferecaturi de aur si doua verigi de aur si au pus cele doua verigi la cele doua capete ale pieptarului.

Un mare demnitar, messer Galeazzo Pallavicino, ii ducea trena, iar contii Cortrado de'Lando si Manfredo Torniello ii duceau fiecare cate o maneca. Isabella d'Aragon aparea in public cu rochii pe care erau brodate diferite expresii savante (sa nu ne mai miram, deci, de tricourile tinerilor de astazi, pe care citim tot felul de lozinci).  Acolo isi imbraca manechinele in jupes-culottes si le pune sa defileze pe strada principala (cu aceasta ocazie se creeaza un ambuteiaj, iar politia e nevoita sa intervina). Tot la Viena, Poiret viziteaza o scoala creata in anul 1903, in care artisti si artizani lucreaza umar la umar, incercand sa regaseasca impreuna prospetimea si elanul artelor primitive.

 De prin anii '60 manusile aproape i n ui disparut. Acum ele nu mai au nici o semnificatie sociala si sunt utilizate i lo.ir impotriva frigului; tinerii mai vad doar prin filme ce insemna pentru inaintasii nostri aruncarea manusii (provocare la duel)!Cuvantul batic este de origine jawaneza si inseamna „pictura ceruita"din minidesenele in culori de pe sarong-ul malaeziencelor poarta numele de batic.  Astfel, in competitia pentru Degetarul de aur", care are loc in luna ianuarie a fiecarui an la Paris (in 1994 ea s-a desfasurat in recent inaugurata aripa Richelieu a Muzeului Louvre), casa Chanel, reprezentata de creatorul Karl Lagerfeld, a prezentat o colectie ale carei rochii aveau inscrise in partea de sus versete din Coran.

 Uniformele colegiilor de baieti au avut in secolul al XlX-lea un caracter militar destul de pronuntat, chiar si atunci cand era vorba despre stabilimente civile. Cand in 1972 s-a intamplat pentru prima oara ca o fata sa termine prima Scoala Politehnica din Paris, acesteia i s-a impus o uniforma oficiala calchiata, din nou, dupa cea a baietilor, care avea tricorn si capa.   Trebuie sa recunoastem ca pantalonul e mai putin estetic, meritul lui principal fiind comoditatea. El este o ascunzatoare pentru persoanele imperfect construite si o husa dizgratioasa pentru cei bine facuti, lucru la fel de valabil atat in cazul barbatilor, cat si in cazul femeilor. in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial femeile au luat obiceiul de a purta pantalonii sotului absent, ceea ce a contribuit la disparitia caracterului provocator al femeilor in pantaloni.

Materiale usor de curatat

Filosofii preocupati de aceasta problema au insistat asupra semnificatiei sociale a costumului: a accepta sa te imbraci inseamna a intra in societatea oamenilor. Condorcet spunea ca vesmantul e semnul care separa omul de animal, iar Auguste Comte vedea in haine marca civilizatiei, dovada suprematiei ratiunii asupra simturilor.   Iar spre sfarsitul perioadei arhaice, chiton-ul s-a opus tunicii lungi ioniene, care era simbolul aristocratiei rafinate. Femeile se imbracau asemanator barbatilor, dar cochetaria, gustul si moda reuseau sa dea hainelor lor un plus de farmec si gratie. O piesa de imbracaminte tipic feminina era peplos-ul, facut din lana colorata sau monocroma, brodata cu felurite modele.

Sub domnia lui Henri al IlI-lea femeile erau adeptele vertugadin-ului si balenelor, iar decolteurile reincepeau sa se largeasca - putem spune chiar ca ele n-au fost niciodata mai vaste. Bustul era strans intr-o armatura solida, iar umerii puteau fi descoperiti oricat de mult. 

La fel va proceda, in secolul nostru, Christian Dior cu corsajele pe care le va crea. in spatele capului se purta o colereta in evantai, numita in mod curent Medicis, deoarece ea era purtata adesea de catre sotia lui Henri al IV-lea, asa cum se observa si in portretele ei; totusi, ea nu a fost inventata de Maria de Medicis.  Nu ajunge ca hainele sa fie puse in vanzare pentru a fi cumparate. Astfel, catre 1958, femeile au refuzat rochiile-sac, carora li se prevazuse un succes garantat. E greu de descris meseria stilistului, care e diferita de cea a modistului; acesta din urma traduce crochiul propus intr-un model de panza si deseneaza tiparul. Stilist nu inseamna doar un creator de haine, ci si un inventator de forme utilizabile.

Iar Paco Rabanne a introdus un parfum exploziv intr-un flacon de forma unei brichete - acest miros ametitor de mosc amestecat cu esente de trandafiri si santal este creat pentru barbatii carora le plac excesele. Flaconul parfumului Passion al lui Elizabeth Taylor a fost copiat dupa parfumul Cyane de Ulric de Varens, drept pentru care a fost imediat retras de pe piata. Desi astazi gama de tonuri s-a largit, celelalte culori le intalnim doar in cazul costumelor muncitorilor care presteaza un tip nou de munca, fara traditie, de exemplu in cazul celor ce lucreaza la pompele de benzina. Astazi se urmareste ameliorarea intretinerii hainelor de lucru, prin folosirea unor materiale usor de curatat, care nu trebuie calcate.Minerii au un costum special inca din secolul al XVI-lea.

 La Revolutie uniforma nu si-a schimbat forma, dar a adoptat culorile nationale: haina a devenit albastra, vesta alba, iar gulerul rosu. Pe cap se purta un bicorn. in timpul Imperiului, armata fiind foarte importanta, uniformele s-au diversificat, detaliile lor fiind fixate cu precizie. Haina era croita drept, cu pulpanele din spate lungite; e forma fracului, care a ramas pana azi cea a tinutei de seara. Obiceiul de a imbraca cu ocazia nuntii haine traditionale e prezent si pe alte meridiane. in India, de exemplu, viitori soti sunt imbracati asemeni divi nitatilor, iar mirele poarta o coroana, simbol al faptului ca el este regele zilei. in Japonia, unde, printr-o curioasa impartire a competentelor, ceremoniile funera re sunt celebrate de catre budisti, in timp ce nuntile se oficiaza in temple shin toiste, mireasa se imbraca in rosu, pentru ca albul, departe de a fi culoarea puritati i si a bucuriei, este culoarea doliului.

Materialele si accesoriile noii mode

Detinand un loc special in lumea colectionarilor, bastoanele pot reprezenta si o afacere. Dupa moartea lui Voltaire (in 1778), de pilda, s-au vandut mii si mii de bastoane „autentice" apartinand celebrului scriitor. in realitate el avusese mai putin de o suta. Trebuie sa ne interesam si de manechinele creatorilor, imagini ale formei ideale impuse corpului uman in diverse perioade.   Rodier a lansat cu un mare succes tesatura kasha, asemanatoare aceleia folosite in costumele traditionale ale Africii de Nord. Tot atunci a inceput sa fie folosit jersey-ul in imbracamintea feminina. In perioadele urmatoare, fiecare sezon a impus modificari in vestimentatie: o anumita culoare, un decor special sau o tesatura anume au fost considerate, rand pe rand, la moda.

Pe langa curiozitatea care-i impingea pe oameni sa se informeze asupra obiceiurilor altor regiuni, mai erau si ambasadorii, care mergeau de la o Curte la alta imbracati in costumele lor speciale, prezentand si portretele suveranilor lor. Astfel putem intelege de ce mormintele colonistilor din Groenlanda ne prezinta un costum in plina mutatie.  Trebuie sa remarcam si faptul ca tinerele refuza imaginea traditionala, de obiect impodobit pentru a place barbatilor, si ca ele isi exprima acest refuz prin tinute dezordonate. Christian Dior spunea ca nici o femeie nu stie sa se imbrace inainte de treizeci de ani, ceea ce, cu cateva mici exceptii, este un adevar crud.

Cu fani ca Emma Thompson sau Sinnead O'Connor, succesul ii este asigurat.Atat in moda feminina, cat si in cea masculina constatam astazi o renuntare la incorsetarile costumului, fie el clasic sau extravagant. Se imprumuta elemente retro si se inventeaza unele noi pentru ca ne aflam in cautarea „timpului pierdut" si vrem sa ne simtim cat mai liberi. Palaria de tenis, canotier*, care era purtata si pentru ciclism, este tot de inspiratie masculina. Sportul a contribuit mult la adoptarea de catre femei a unor elemente proprii costumelor masculine, deoarece tinuta lor traditionala era conceputa parca pentru a le interzice orice miscare rapida . 

 Suntem inca departe de uniforma, caci aceasta tinuta exprima si independenta mercenarului, care, desi supus unei discipline stricte in lupta, era doritor de a-si etala libertatea. Costumul mercenarilor din Razboiul de Treizeci de Ani s-a simplificat, semnele de recunoastere devenind din ce in ce mai importante in aceste armate internationale.  

Nu numai ca materialele si accesoriile noii mode pot fi total reciclate, dar in acest secol al vitezei ea ne aduce aminte de vechiul si inteleptul „Take Your Time!" Cuvantul eleganta are astazi o nuanta „demodata" si oarecum restrictiva. Echivalentul sau ar fi dupa bunul plac, destins, desi aceste cuvinte nu sugereaza cautarea, inseparabila de o notiune reusita.

Umbrelele de soare si evantaiele

 Coifurile de razboi erau adesea impodobite cu pene colorate de cocos, de paun sau de batlan. in Evul Mediu exista o corporatie speciala a femeilor care confectionau ornamente din pene de paun. in secolul al XlV-lea au fost introduse penele de strut. Strutul, originar din Africa de Sud, a devenit cel mai mare furnizor de pene ornamentale, atat pentru barbati, cat si pentru femei. Uneori ele se multumeau insa cu niste panglici late, viu colorate, care urcau pana spre genunchi. Intr-un tinut insorit ca Attica, umbrelele de soare si evantaiele erau foarte folosite. Evantaiele erau subtiri, in majoritate de lemn, de forma unei inimi sau a unei frunze a carei codita constituia manerul. Ele erau verzi, albastre sau albe, iar cele apartinand femeilor pretentioase erau aurite.

Cosul, despre care se spune ca a fost inventat de doua englezoaice, a fost imediat adoptat, insa este vorba de o revenire a modei spaniole. Rochia „volanta" a fost purtata si de femeile simple pana spre Revolutia franceza; ele isi ridicau pulpanele rochiei si le puneau in buzunarele de pe solduri, purtand aceasta rochie peste o fusta.  La sfarsitul Primului Razboi Mondial, societatea burgheza a secolului al XlX-lea era partial ruinata si „noii imbogatiti" o concurau puternic. Daca banii si puterea lor si-au schimbat stapanii, haute couture ramane o industrie prospera, gasindu-si cliente in straturile noii societati.

 Uleiul de iasomie, cu toate ca are si el efecte afrodisiace, are ca principala calitate puterea de a alunga pesimismul. Nu degeaba indienii au numit iasomia "regina noptii". Cel mai important parfum cu efecte afrodisiace era moscul. in prezent aceasta substanta se produce si pe cale sintetica, mirosul ei fiind la fel de apreciat.  

Cavalerii purtau deasupra armurii un tabard, adica o rochie scurta cu maneci largi, avand brodate armele fiecaruia. Acest costum era purtat si de catre unii dintre organizatorii turnirurilor, armura si tabard-ul fiind de asemenea podoabele obisnuite ale gisantilor. Heraldul de arme al regelui Frantei a purtat pana la sfarsitul Vechiului Regim o versiune modernizata a tabard-ului.

 Presedintele refuza sa numere voturile celor care nu-si descopereau capul, adresandu-li-se acestora cu capul acoperit, ceea ce era considerat drept o insolenta insuportabila. in acest caz, identificarea demnitatii personale cu costumul ia un aspect burlesc; episodul este totusi important pentru studierea ierarhiilor desemnate prin haine. Si e firesc ca in ziua nuntii, zi de o asemenea importanta, zi in care te deschizi spre celalalt, femeile sa-si doreasca sa fie cat mai frumoase, unice, ceea ce se vede si din vesmintele pe care le aleg cu aceasta ocazie. Cea mai fastuoasa rochie de mireasa creata vreodata a costat exact 7.301.587,20 de dolari. 

Supletea lui Audrey Hepbun

 Utilizarea lanii nu e limitata doar la fabricarea de haine. Cei mai mari utilizatori de haine din lana sunt germanii (2,4 kilograme pe an, pe cap de locuitor). Cu toate ca lana lamei alpaga (cuvant provenit, prin filiera spaniola, din limba quichua, vorbita in Peru) da alpagaua, iar lana caprei, folosita odinioara pentru materiale grosiere, da astazi mohairul si casmirul, lana de oaie nu poate fi concurata, caci aceste materiale fine reprezinta un procentaj mic pe piata mondiala.  Nici capriciile modei nu-1 ating, caci intre vesmintele propuse de moda si cele purtate cu adevarat pe strada, in viata de zi cu zi, ramane o distanta considerabila. Se pare ca albastrul e culoarea preferata a majoritatii occidentalilor tocmai pentru ca e mai putin marcat simbolic, dar, chiar daca ar avea o mare incarcatura simbolica, faptul ca e purtat de atatia oameni ar duce la slabirea acesteia.

Femeile incepusera sa-si suprapuna doua rochii: prima cu maneci stramte, a doua cu maneci largi. Coafurile erau ascunse de un voal. Doar personajele foarte importante isi puteau cumpara haine si bijuterii provenind din locuri indepartate. La inceput, in Imperiul Bizantin barbatii purtau o tunica lunga si larga, ornamentata cu dungi verticale de diferite culori, si o mantie peste tunica.  Nu ajunge ca hainele sa fie puse in vanzare pentru a fi cumparate. 

Astfel, catre 1958, femeile au refuzat rochiile-sac, carora li se prevazuse un succes garantat. E greu de descris meseria stilistului, care e diferita de cea a modistului; acesta din urma traduce crochiul propus intr-un model de panza si deseneaza tiparul. Stilist nu inseamna doar un creator de haine, ci si un inventator de forme utilizabile.

Kyllie Minogue a spus adio decolteurilor, Julia Roberts nu ezita sa se fotografieze necoafata, Vanessa Paradis poarta pantaloni trapez de acum douazeci de ani, iar Naomi Campbell se imbraca in blugi rupti. Chiar si Madonna, care soca mai demult prin aparitiile sale sexy, a pozat in haine lalai pentru revista Vanity Fair. Daca e sa vorbim despre culorile portului popular, putem spune ca in prezent acesta este multicolor. insa in trecut, in multe regiuni, poate chiar peste tot, el a fost alb-negru, deci bicolor. Regiuni intinse, din Hateg pana in Marginimea Sibiului, au si astazi acest colorit contrastant, simplu, sobru, dar de mare efect.

Supletea lui Audrey Hepbun se datora, insa, subalimentatiei din copilaria petrecuta in timpul ocupatiei Olandei. Tocmai din acest motiv, in ultimii ani ai vietii sale a fost ambasador UNICEF, calatorind si folosindu-si celebritatea ca sa adune bani pentru a-i ajuta pe copiii care mureau de foame. Totusi, ea a ramas cunoscuta ca femeia ale carei toalete, purtate in filme, au fost rapid copiate de lumea intreaga si ca femeia care a impus micul breton subtire. Palariile aveau mari voaluri care in primele saptamani se purtau pe spate, apoi intr-o parte. Adesea ele erau bordate cu crep alb sau prinse sub barbie printr-o bentita alba. Mai sincer pare obiceiul unor femei care, din instinct, incetau sa urmeze moda dupa ce-si pierdeau sotul, ramanand pana la moarte fixate, din punct de vedere vestimentar, in epoca in care acesta a disparut. inainte de 1940, majoritatea femeilor care depaseau varsta de saizeci de ani (uneori chiar mai devreme) nu se mai imbracau decat in negru.

Inceputul secolului

 Se pare ca, jenati de mobilitatea unui anumit organ in timpul vanatorilor, indigenii din Papua au adoptat un fel de teaca, ce lasa testiculele libere, iar Icmeile acestora purtau diverse tipuri de „scutece", foarte practice in timpul mcnstruatiei. Nu stim insa cand aceste functionale acoperaminte de sex au devenit vesminte de pudoare. Sub tunica se purta sadiu, care mai tarziu a preluat functia de sustinere a bustului (mai multe benzi infasurate in jurul torsului). imbracamintea femeilor era completata de voal. Acesta cadea pana spre talie sau, pentru femeile de conditie modesta, pana la umeri si era completat de alte doua benzi ce cadeau lateral.

 Preturile nu vor scadea decat dupa folosirea procedeelor de fabricare mecanica. Prima intreprindere care a reusit fabricarea hainelor la un tarif cu putin peste cel cerut de fripiers a fost La Belle Jardiniere, fondata de catre Pierre Parissot in 1824. Se poate spune ca la mijlocul secolului al XlX-lea in Europa majoritatea oamenilor au inceput sa-si cumpere haine noi gata confectionate.  Sonia, sotia pictorului Robert Delaunay, crease inca din 1913 prima rochie simultana. Fara sa stie de futuristii italieni si rusi care voiau sa aboleasca granitele intre diferitele arte, Sonia Delaunay a facut din atelierul ei de pictura un atelier de haute couture si de decoratie. A inceput cu armonii si geometrii liniare si curbilinii, care nu i-ar fi dezamagit pe un Marinetti, un Balla, un Larinov sau pe o Popova.

 Doina Levinta este cu siguranta inrudita cu Federico Fellini si cu Salvador Dali. Pentru Doina Levinta nu exista varsta. Pentru ea numai clipa conteaza. Trebuie sa stii sa-ti faci intrarea in scena. Teatrul vietii nu se termina niciodata. E de ajuns sa vezi o singura data o «parada» de-a ei pentru a fi in stare sa recunosti o «Levinta»." (Michel Desforges - Figaro Magazine)   

Acest vesmant putea fi intalnit la inceputul secolului nostru in Fagaras si in alte regiuni muntoase; astazi el mai exista in satele hunedorene din tinutul Padurenilor.Cu toata varietatea sa, portul popular romanesc are o uimitoare unitate, comparabila cu aceea a limbii romane si a traditiilor populare romanesti, unitate usor recognoscibila atat in Ardeal, Banat, Crisana, Maramures, cat si in Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia sau in Basarabia, Bucovina ori Banatul Sarbesc.

 Aceasta caracteristica o prezinta si uniformele alese in mod voluntar pentru a indica apartenenta la un grup ai carui membri se supun acelorasi reguli, fie ca e vorba despre un angajament pe viata (cazul Ordinelor religioase), un angajament pe o durata limitata (in timpul studiilor scolare, de exemplu), asocieri de tip onorific, grupuri amicale sau costume purtate ca supunere la unele reguli sociale (cazul doliului, de exemplu).  

Ceea ce nu le venea acestora prea greu, caci, dupa constatarile cercetatorilor, in secolul al XVI-lea femeile erau mult mai mici de statura si mult mai subtiri in talie. De-a lungul secolului XX sunt consemnate doar doua cazuri de femei cu talia de treizeci si trei de centimetri: actrita franceza J. Polaire, care a murit in anul 1939, si o englezoaica din Peterborough, moarta in anul 1982. 

Productia de tricotaje

Proba acestui fapt este mantia de incoronare a lui Roger al II-lea, din 1133, asemanatoare aceleia apartinand lui Iustinian, reprezentata in mozaicul din Ravenna. Ocuparea Constantinopolului de catre turci (1453) a facut ca fabricarea purpurii sa dispara. Un ton rosu aprins, stacojiu, poate fi obtinut prin scarlata*, extrasa din insecta Khermes vermilio, care traieste in scoarta stejarilor, sau dintr-o insecta homeoptera parazita americana, Cochinilla. in 1667, la Lyon, un muncitor nu putea insa produce mai mult de trei perechi de ciorapi pe saptamana. Pana in secolul XX, productia de tricotaje s-a limitat la accesoriile vestimentare: sosete si ciorapi, fabricati din lana sau din matase. in Franta tricotajul inflorea la Cavennes si la Troyes. Artizanii hughenoti alungati in urma Edictului de la Nantes au dus aceasta tehnica in cantoanele elvetiene si in Saxonia. 

 Vertugadin-ul clopot va fi purtat in Austria, Germania si Italia, la inceputul secolului al XVII-lea. Un alt detaliu vestimentar devine parte integranta a costumului elegant al secolului al XVI-lea: lenjeria. Camasile brodate si colorate sunt inlocuite acum de camasute albe fara maneci, cu guler inalt. Ea este imaginea frapanta a unei intoarceri iluzorii la lumea de dinainte de potop". Mai ales rochiile de seara au devenit asemanatoare celor din Al Doilea Imperiu francez: balenate precum corsetele secolului al XlX-lea si cu fuste ample sustinute de volane de tafta aspra si tul. Unul dintre modelele celebre ale primei colectii Dior avea o fusta plisata cu circumferinta de paisprezece metri.

O modista din Franta constata: ,JDupa prima gluma proasta care li se face, trei sferturi dintre femei isi ascund palaria in dulap, desi continua sa poarte un taior care nu place sau un palton care nu li se potriveste." in ciuda cifrelor de vanzare modeste, situatia nu este tocmai disperata. Dupa o absenta destul de indelungata, palariile au revenit la moda in anul 1975. Cu cat nobilul avea un rang mai inalt, cu atat hainele sale erau mai lungi. Rangul era indicat si de forma palariei, care avea la spate un tub din lemn prin care era trecut smocul de par din varful capului.Din secolul al XVI-lea incepe sa fie purtat kimono-ul din matase sau din panza, care nu era niciodata intr-o singura culoare.

Totusi, femeia-spectacol se transforma, treptat, in femeia-pur-si-simplu; dramele domestice devin drame existentiale. E destul sa o amintim pe Natalie Wood alaturi de Warren Beatty in Splendoare in iarba (1961) de Elia Kazan, fara a le uita insa nici pe Jane Fonda si Audrey Hepburn. De cand au aparut hainele deschise in fata, femeile si le innastureaza de la dreapta la stanga, iar barbatii invers. Motivatia ar fi ca in acest fel femeilor le-ar fi mai usor sa se descheie pentru a alapta pruncul, iar barbatilor le-ar fi mai comod sa lupte, ocupandu-se cu mana stanga de incheierea sau descheierea hainei. Totusi, desi gesturile pe care acest obicei le facilita au cam disparut, el s-a pastrat pana astazi, ramanand o simpla conventie.

Fustele femeilor se evazau pe un vertugadin

Oglinda a conformismului, dar si a revoltelor unei societati, atunci cand exprima si o personalitate, costumul este o opera de arta. Chiar daca, asa cum spunea Chanel, simplul fapt ca, fir ta se serveste de moda e suficient pentru gloria moder. Se spune ca moda intra in sfera preocuparilor feminine.  in timpul Noului Regat se purta si un fel de camasa scurta, cu ciucuri la poale, peste care egiptenii isi infasurau o manta alba de lana. In Istorii, Herodot scrie ca egiptenii nu intrau in temple cu vesminte de lana si nici nu erau inmormantati cu ele, caci acest lucru nu era ingaduit. 

Fustele femeilor se evazau pe un vertugadin sau jupon intarit din loc in loc prin cercuri de stuf, constituind o armatura in forma de clopot ce sustinea rochia. Acest artificiu inventat in Spania inca din anul 1470 s-a raspandit in toata Europa, luand diferite forme. in Franta, in Tarile de Jos si in Marea Britanie vertugadin-ul a fost un cerc plasat in jurul coapselor, care repartiza in pliuri verticale largimea fustei cu cute. Magazinele cu haine pret-a-porter nu jucau vreun rol in crearea noutatilor, ele propuneau in schimb substitute de buna calitate ale vesmintelor marilor case, ale caror forme le imitau. Intre 1855 si 1900, transformarile din moda au dus la un stil complicat style tapissier), cu un abuz de franjuri, de pompoane si de garnituri, care continua sa faca din femeia eleganta un obiect impodobit fastuos si prin definitie imobil. 

Dar eu nu o copiez. Taiorul ei este formidabil. Este o opera ce apartine istoriei modei, ca si costumul lui Ludovic al XV-lea." Jurnalista continua: ,J*e care dintre confrati ii admirati?" El spune: ,JZxista trei tipuri de croitori: cei mari - Balenciaga, Christian Dior si Chanel, apoi cei pe care eu ii numesc croitorese, care fac rochii frumoase, dar atat, si croitorasii, care se simt obligati sa-si puna manechinele sa poarte urechi de Mickey Mou- se, placi siderurgice sau costume de cosmonaut. Astfel s-a putut vedea cine e print si cine croitor... Si tot din povestile lumii aflam cat de invidiati erau cei care purtau tesaturi scumpe sau cei care aveau indemanarea de a le face. Stim doar ca zeita care a fost intrecuta in indemanare la realizarea unei tesaturi de catre o muritoare a prefacut-o pe aceasta in paianjen.

 Privilegiatii nu aveau nici un alt avantaj. Ei primeau doar un document care-i autoriza sa-si poarte aceste justaucorps-uri oricand, cu exceptia marilor dolii. Acesta este doar un exemplu, povestit de Saint-Simon, referitor la discutiile aprinse legate de costumatii si de ornamente. O alta cearta celebra a plecat de la problema daca in timpul sedintelor Parlamentului din Paris ducii aveau voie sa ramana cu capul acoperit in momentul stangerii voturilor, asa cum faceau printii de sange.  Trebuie sa te cunosti foarte bine pentru a sti sa te exprimi; trebuie sa ai si ceva de spus, si cateva notiuni de bun gust care se pot dobandi, bineinteles, dar care nu vor inlocui niciodata inspiratia de geniu. A te exprima intr-un costum armonios este o reusita asemanatoare aceleia a realizarii unei opere de arta.