Materiale usor de curatat

Filosofii preocupati de aceasta problema au insistat asupra semnificatiei sociale a costumului: a accepta sa te imbraci inseamna a intra in societatea oamenilor. Condorcet spunea ca vesmantul e semnul care separa omul de animal, iar Auguste Comte vedea in haine marca civilizatiei, dovada suprematiei ratiunii asupra simturilor.   Iar spre sfarsitul perioadei arhaice, chiton-ul s-a opus tunicii lungi ioniene, care era simbolul aristocratiei rafinate. Femeile se imbracau asemanator barbatilor, dar cochetaria, gustul si moda reuseau sa dea hainelor lor un plus de farmec si gratie. O piesa de imbracaminte tipic feminina era peplos-ul, facut din lana colorata sau monocroma, brodata cu felurite modele.

Sub domnia lui Henri al IlI-lea femeile erau adeptele vertugadin-ului si balenelor, iar decolteurile reincepeau sa se largeasca - putem spune chiar ca ele n-au fost niciodata mai vaste. Bustul era strans intr-o armatura solida, iar umerii puteau fi descoperiti oricat de mult. 

La fel va proceda, in secolul nostru, Christian Dior cu corsajele pe care le va crea. in spatele capului se purta o colereta in evantai, numita in mod curent Medicis, deoarece ea era purtata adesea de catre sotia lui Henri al IV-lea, asa cum se observa si in portretele ei; totusi, ea nu a fost inventata de Maria de Medicis.  Nu ajunge ca hainele sa fie puse in vanzare pentru a fi cumparate. Astfel, catre 1958, femeile au refuzat rochiile-sac, carora li se prevazuse un succes garantat. E greu de descris meseria stilistului, care e diferita de cea a modistului; acesta din urma traduce crochiul propus intr-un model de panza si deseneaza tiparul. Stilist nu inseamna doar un creator de haine, ci si un inventator de forme utilizabile.

Iar Paco Rabanne a introdus un parfum exploziv intr-un flacon de forma unei brichete - acest miros ametitor de mosc amestecat cu esente de trandafiri si santal este creat pentru barbatii carora le plac excesele. Flaconul parfumului Passion al lui Elizabeth Taylor a fost copiat dupa parfumul Cyane de Ulric de Varens, drept pentru care a fost imediat retras de pe piata. Desi astazi gama de tonuri s-a largit, celelalte culori le intalnim doar in cazul costumelor muncitorilor care presteaza un tip nou de munca, fara traditie, de exemplu in cazul celor ce lucreaza la pompele de benzina. Astazi se urmareste ameliorarea intretinerii hainelor de lucru, prin folosirea unor materiale usor de curatat, care nu trebuie calcate.Minerii au un costum special inca din secolul al XVI-lea.

 La Revolutie uniforma nu si-a schimbat forma, dar a adoptat culorile nationale: haina a devenit albastra, vesta alba, iar gulerul rosu. Pe cap se purta un bicorn. in timpul Imperiului, armata fiind foarte importanta, uniformele s-au diversificat, detaliile lor fiind fixate cu precizie. Haina era croita drept, cu pulpanele din spate lungite; e forma fracului, care a ramas pana azi cea a tinutei de seara. Obiceiul de a imbraca cu ocazia nuntii haine traditionale e prezent si pe alte meridiane. in India, de exemplu, viitori soti sunt imbracati asemeni divi nitatilor, iar mirele poarta o coroana, simbol al faptului ca el este regele zilei. in Japonia, unde, printr-o curioasa impartire a competentelor, ceremoniile funera re sunt celebrate de catre budisti, in timp ce nuntile se oficiaza in temple shin toiste, mireasa se imbraca in rosu, pentru ca albul, departe de a fi culoarea puritati i si a bucuriei, este culoarea doliului.