Productia de tricotaje

Proba acestui fapt este mantia de incoronare a lui Roger al II-lea, din 1133, asemanatoare aceleia apartinand lui Iustinian, reprezentata in mozaicul din Ravenna. Ocuparea Constantinopolului de catre turci (1453) a facut ca fabricarea purpurii sa dispara. Un ton rosu aprins, stacojiu, poate fi obtinut prin scarlata*, extrasa din insecta Khermes vermilio, care traieste in scoarta stejarilor, sau dintr-o insecta homeoptera parazita americana, Cochinilla. in 1667, la Lyon, un muncitor nu putea insa produce mai mult de trei perechi de ciorapi pe saptamana. Pana in secolul XX, productia de tricotaje s-a limitat la accesoriile vestimentare: sosete si ciorapi, fabricati din lana sau din matase. in Franta tricotajul inflorea la Cavennes si la Troyes. Artizanii hughenoti alungati in urma Edictului de la Nantes au dus aceasta tehnica in cantoanele elvetiene si in Saxonia. 

 Vertugadin-ul clopot va fi purtat in Austria, Germania si Italia, la inceputul secolului al XVII-lea. Un alt detaliu vestimentar devine parte integranta a costumului elegant al secolului al XVI-lea: lenjeria. Camasile brodate si colorate sunt inlocuite acum de camasute albe fara maneci, cu guler inalt. Ea este imaginea frapanta a unei intoarceri iluzorii la lumea de dinainte de potop". Mai ales rochiile de seara au devenit asemanatoare celor din Al Doilea Imperiu francez: balenate precum corsetele secolului al XlX-lea si cu fuste ample sustinute de volane de tafta aspra si tul. Unul dintre modelele celebre ale primei colectii Dior avea o fusta plisata cu circumferinta de paisprezece metri.

O modista din Franta constata: ,JDupa prima gluma proasta care li se face, trei sferturi dintre femei isi ascund palaria in dulap, desi continua sa poarte un taior care nu place sau un palton care nu li se potriveste." in ciuda cifrelor de vanzare modeste, situatia nu este tocmai disperata. Dupa o absenta destul de indelungata, palariile au revenit la moda in anul 1975. Cu cat nobilul avea un rang mai inalt, cu atat hainele sale erau mai lungi. Rangul era indicat si de forma palariei, care avea la spate un tub din lemn prin care era trecut smocul de par din varful capului.Din secolul al XVI-lea incepe sa fie purtat kimono-ul din matase sau din panza, care nu era niciodata intr-o singura culoare.

Totusi, femeia-spectacol se transforma, treptat, in femeia-pur-si-simplu; dramele domestice devin drame existentiale. E destul sa o amintim pe Natalie Wood alaturi de Warren Beatty in Splendoare in iarba (1961) de Elia Kazan, fara a le uita insa nici pe Jane Fonda si Audrey Hepburn. De cand au aparut hainele deschise in fata, femeile si le innastureaza de la dreapta la stanga, iar barbatii invers. Motivatia ar fi ca in acest fel femeilor le-ar fi mai usor sa se descheie pentru a alapta pruncul, iar barbatilor le-ar fi mai comod sa lupte, ocupandu-se cu mana stanga de incheierea sau descheierea hainei. Totusi, desi gesturile pe care acest obicei le facilita au cam disparut, el s-a pastrat pana astazi, ramanand o simpla conventie.